lectura de 2 minute
De ce lumea are doar doua cuvinte pentru ceai: tea si cha?
Cu cateva exceptii minore, exista intr-adevar doua modalitati de a spune “ceai” in lume. Unul este termenul in engleza “tea”, din care deriva té in limba spaniola si tee in afrikaans. Celalalt este o varianta a lui “cha”, cum ar fi chay in hindi.
Ambele versiuni provin din China. Cum se raspandesc in intreaga lume ofera o imagine clara a modului in care a functionat globalizarea inainte ca “globalizare” sa devina un termen folosit de oricine. Cuvintele care suna ca “cha” se raspandesc pe cale terestra, pe pamant, de-a lungul Drumului de Matase. Cele de tip “tea” s-au raspandit pe calea apei, de catre comerciantii olandezi care aduc povestea ceaiului inapoi in Europa.
Termenul cha este “Sinitic”, adica este comun pentru multe varietati de chinezi. A inceput in China si a facut drum prin Asia Centrala, devenind in cele din urma “chay” in persana. Acest lucru se datoreaza, fara indoiala, rutelor comerciale ale drumului de matase, de-a lungul carora, conform unei descoperiri recente, ceaiul a fost comercializat cu peste 2000 de ani in urma. Aceasta forma s-a raspandit dincolo de Persia, devenind chay in urdu, shay in araba, si chay in limba rusa, printre altele. Ba chiar si-a facut drum spre Africa Subsahariana, unde a devenit chai in swahili. Termenii japonezi si coreeni pentru ceai se bazeaza, de asemenea, pe chinezescul cha, desi aceste limbi probabil ca au adoptat cuvantul chiar inainte de raspandirea lui spre vest inspre Persia.
Caracterul chinezesc pentru ceai este pronuntat diferit de mai multe varietati de chinezi, desi este scris la fel peste tot. In mandarina de astazi, este chá. Dar in min nan, vorbit in provincia de coasta Fujian, caracterul este pronuntat te. Cuvantul cheie aici este “de coasta”, pentru ca este langa mare.
Forma te folosita in limbile chinezesti “de coasta” s-a raspandit in Europa prin intermediul olandezilor, care au devenit principalii comercianti de ceai intre Europa si Asia in secolul al XVII-lea, dupa cum se explica in Atlasul mondial al structurilor lingvistice. Principalele porturi olandeze din estul Asiei au fost in Fujian si Taiwan, ambele locuri in care oamenii au folosit pronuntia te. Importul expansiv de ceai al Olandei de Est din India, in Europa, ne-a dat frantuzescul thé, germanul tee si englezescul tea.
Cu toate acestea, olandezii nu erau primii in Asia. Aceasta onoare apartine portughezilor, care sunt responsabili pentru denumirea insulei europene coloniale taiwaneze, Formosa. Portughezii nu tranzactionau prin Fujian decat prin Macao, unde se foloseste chá.
Cateva limbi au propriul mod de a vorbi despre ceai. Aceste limbi sunt, in general, in locuri in care ceaiul creste natural, ceea ce ii determina pe localnici sa isi dezvolte propriul mod de a se referi la acesta. In limba birmana, de exemplu, frunzele de ceai sunt lakphak.
Iata ca tocmai ati invatat un cuvant nou in aproape toate limbile de pe planeta. 🙂
Sursa: qz.com
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informarii dumneavoastra personale. Scopul acestui blog este sa furnizeze informatii utile de ordin general in legatura cu subiectul tratat. Esensis.ro nu iti propune sub nicio forma sa substituie sfatul medicului sau al altor profesionisti medicali, dat în functie de afectiunile de care sufera cititorul, de simptomele sau grijile sale. Daca cititorul are nevoie de asistenta medicala personala, legata de sanatate, de dieta, de exercitiile fizice sau de alta natura, el ar trebui sa consulte un medic competent si/sau alti profesionisti medicali calificati. Autorul nu isi asuma nicio responsabilitate pentru efectele negative pe care le poate resimti cititorul ca rezultat direct ori indirect al aplicarii sugestiilor din acest site sau al aplicarii programelor recomandate aici.